OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OLIGOFRENÍE f. Boală psihică, înnăscută sau dobândită în copilărie, care se manifestă prin tulburări ale facultăților mintale și ale dezvoltării fizice. /<fr. oligophrénie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OLIGOFRENÍE s.f. (Med.) Stare patologică a omului, caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală. [Gen. -iei. / < fr. oligophrénie, cf. gr. oligos – puțin, phren – minte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OLIGOFRENÍE s. f. stare patologică a omului caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală. (< fr. oligophrénie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oligofreníe s. f. (sil. -fre-), art. oligofrenía, g.-d. art. oligofreníei; pl. oligofreníi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink