OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligo-élément.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OLIGOELEMÉNT s.n. (Biol.) Element chimic care se găsește în cantități foarte mici în organismele vii, având un rol catalitic. [< fr. oligo-élément].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OLIGOELEMÉNT s. n. microelement. (< fr. oligoélément)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oligoelemént s.n. (chim.) Element chimic care intervine în cantități infime în metabolismul ființelor, dar e necesar dezvoltării lor ◊ „Lăstarii în vârstă de un an pot furniza interesante indicii în ce privește poluarea solului și a vegetației cu oligoelemente minerale. La această concluzie a ajuns un grup de biologi, chimiști, agronomi și informaticieni din Cluj-Napoca și Baia-Mare.” R.l. 15 VI 77 p. 5 (din fr. oligoélément; PR 1948; LTR, DZ, DT; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink