OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiúne s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OLFÁCȚIE ~i f. Simț al mirosului. /<fr. olfaction, lat. olfactio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OLFÁCȚIE s.f. (Liv.) Simțul mirosului, miros; mirosire. [Var. olfacțiune s.f. / < fr. olfaction, lat. olfactio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OLFÁCȚIE s. f. simțul mirosului. (< fr. olfaction, lat. olfactio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OLFÁCȚIE s. v. miros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

olfácție s. f. (sil. -ți-e), art. olfácția (sil. -ți-a), g.-d. art. olfácței; pl. olfácții, art. olfácțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink