OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OLECRÁN s. n. apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. (< fr. olécrâne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink