OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OLECĂÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
olecăí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. olecăiésc, 3 sg. olécăie / olecăiéște, imperf. 3 sg. olecăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. olecăiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink