OGÓD, ogoade, s. n. (Înv.) Cinste, omenie. – Slav (v. sl. ugodŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

OGÓD s. v. apucătură, chef, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, voie, voință, vrere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ogód (-duri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Plăcere, gust. – Var. (înv.) ogoadă, ugod (și der.). Sl. ugodu (Cihac, II, 176). – Der. ogodnic, adj. (înv., agreabil; Trans., iubit, drăguț); ogodi, vb. (Trans., a fi plăcut, a plăcea); ogoditor, adj. (Trans., amator, iubitor); ogodniță, s. f. (înv., gust, plăcere), din sl. ugodinica.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink