OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIÁNT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (spec.) funcționar de poștă. (< fr. officiant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oficiánt adj. m., s. m. (sil. -ci-ant), pl. oficiánți; f. sg. oficiántă, pl. oficiánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink