OFICIALIZÁ, oficializez, vb. I. Tranz. A da sau a face să dobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A OFICIALIZÁ ~éz tranz. rar A face să capete caracter oficial; a legaliza; a consimți. [Sil. -ci-a-] /<fr. officialiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a face (ceva) oficial. [Cf. fr. officialiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIALIZÁ vb. tr. a da, a face să aibă un caracter oficial. (< fr. officialiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIALIZÁ vb. 1. v. instituționaliza. 2. v. legaliza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oficializá vb. (sil. -ci-a-), ind. prez. 1 sg. oficializéz, 3 sg. și pl. oficializeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink