OFICIALITÁTE, (1) oficialități, s. f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții oficiali ai autorității. 2. (Jur.; în sintagma) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal, potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 3. Caracter oficial, calitate, ținută, atitudine oficială. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter oficial; atitudine oficială. 2) Persoană oficială. 3) mai ales la pl. Reprezentant oficial al autorităților de stat. [Sil. -ci-a-] /<fr. officialité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oficial. ◊ (Jur.) Principiul oficialității = principiu potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale, pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 2. (La pl.) Autoritățile oficiale ale unui stat, ale unui oraș. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. officialité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oficial. ♦ (jur.) principiul ~tății = principiu potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 2. (pl.) autoritățile oficiale ale unui stat, ale unui oraș. (< fr. officialité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oficialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficialității; pl. oficialități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OFICIALITĂȚI s. pl. autorități (pl.), oficiali (pl.). (Au fost de față, la inaugurare, și ~ile.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink