OFIȚERÓI, ofițeroi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -oi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ofițerói s. m., pl. ofițerói, art. ofițeróii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink