OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OFIȚERÍME f. (colectiv de la ofițer) 1) Totalitate a ofițerilor; corp ofițeresc. 2) Mulțime de ofițeri. /ofițer + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ofițeríme s. f., g.-d. art. ofițerímii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink