LUMINÍȚĂ, luminițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lumină. 2. (Pop.) Lumânare mică. 3. Plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă (Oenothera biennis). – Lumină + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

LUMINÍȚĂ s. (BOT.; Oenothera biennis) (reg.) iarba-asinului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

luminíță s. f., g.-d. art. luminíței; pl. luminíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink