ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

odovăí, odovăiésc, vb. IV (înv.) a termina, a isprăvi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

odovăí (odovăiésc, odovăít), vb. – 1. (Olt.) A termina. – 2. (Mold., Trans.) A consuma a uza. – Sl. otudavati „a da” (Cihac, II, 225), sb. odavati „a da”. – Der. odavanie (var. odovanie), s. f. (a opta zi după o sărbătoare mare), din sl. otudavanije, sec. XVI, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink