ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ODEÓN odeoáne n. (în antichitatea greco-romană) Clădire specială pentru manifestații artistice (audiții muzicale, recitaluri de poezie etc.). [Sil. -de-on] /<fr. odéon
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ODEÓN s.n. 1. Teatru destinat în special reprezentațiilor muzicale, la greci și la romani. 2. Denumire dată unor teatre moderne. [< fr. odéon].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ODEÓN s.n. Teatru acoperit pentru audiții muzicale, la greci și la romani. (cf. fr. odéon)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
odeón s. n. (sil. -de-on), pl. odeoáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Odeon (‹ gr. Ὼδεῖον, din ᾠδή [odé] „cântec”) 1. Clădire destinată în antichitate audițiilor muzicale. Primele O. au apărut la Atena, cel mai celebru fiind acela construit în timpul lui Pericle pe Acropole (cu lemnăria provenind de la corăbiile persane capturate la Salamina). O. se prezenta ca un teatru acoperit, de mici dimensiuni. Amfiteatrul, destinat publicului, avea o pantă mai abruptă decât în teatrele obișnuite – această tendință a desfășurării pe verticală mai curând decât în lărgime fiind menită să favorizeze acustica*. Inițial, în O. se țineau concursurile de cânt, dar cu timpul, tot aici au început să aibă loc ședințe de judecată, adunări ale poporului etc. Pe lângă cele patru O. de la Atena, grecii – și mai târziu romanii – au ridicat astfel de construcții la Corint, Efes, Epidaur, Pompei, Taormina, Smirna etc. 2. Astăzi, nume aplicat frecvent cinematografelor și teatrelor. Cel mai cunoscut e teatrul „Odéon” din Paris (1791).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink