OCULTÍST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OCULTÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) rar Care ține de ocultism; propriu ocultismului; ocult. /<fr. occultiste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCULTÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care se ocupă cu ocultismul. /<fr. occultiste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCULTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică ocultismul. [< fr. occultiste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OCULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică ocultismul. (< fr. occultiste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ocultíst s. m., adj. m., pl. ocultíști; f. sg. ocultístă, pl. ocultíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink