oculátă (oculáție), s.f. (înv.) descindere a magistratului pentru examinarea personală a unui fapt.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oculá, oculéz, vb. I (reg.) a altoi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink