OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OCROTITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ocrotește; chemat să ia sub ocrotire. /a ocroti + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OCROTITÓR2 ~oáre (~óri, ~oare) m. și f. Persoană care ia sub ocrotire (pe cineva sau ceva); protector; apărător. [Sil. -cro-] /a ocroti + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OCROTITÓR s. v. apărător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ocrotitór adj. m. (sil. -cro-), pl. ocrotitóri; f. sg. și pl. ocrotitoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink