OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din fr. océanide.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OCEANÍDĂ s.f. (Mit.) Nimfă a mării, la greci. [Pron. -cea-. / < fr. oceanide].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OCEANÍDĂ s. f. (mit.) nimfă a mării. (< fr. océanide)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oceanídă s. f. (sil. -cea-), g.-d. art. oceanídei; pl. oceaníde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OCEANÍDE (‹ fr.) s. f. pl. (În mitologia greacă; și ca nume proprii) Nimfe ale apelor. fiicele lui Ocean și ale zeiței Thetis. Cele mai cunoscute dintre ele: Doris, mama nereidelor; Climene, mama lui Prometeu; Philiria, mama centaurului Chiron.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Oceanide = Oceanides.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oceanídă, oceanide s. f. Nimfă a mării în mitologia greacă. Oceanidele erau fiicele lui Okeanos și Tetis și vegheau pământul și apele mărilor. – Din fr. océanide.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink