OCEÁNIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. – Din fr. océanique, lat. oceanicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OCEÁNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de ocean; propriu oceanului. Vas ~. 2) Care trăiește în ocean. Animal ~. 3) Care suferă influența oceanului. Climă ~că. [Sil. -cea-] /<fr. océanique, lat. oceanicus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCEÁNIC, -Ă adj. De ocean, privitor la ocean; al oceanului. [Pron. -cea-. / cf. fr. océanique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OCEÁNIC, -Ă CEA-/ adj. referitor la ocean. ◊ specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului. ♦ climă ~ă = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci și prin abundența precipitațiilor repartizate pe tot timpul anului. (< fr. océanique, lat. oceanicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oceánic adj. m. (sil. -cea-), pl. oceánici; f. sg. oceánică, pl. oceánice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink