OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

OCAZIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se produce cu o anumită ocazie. [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCAZIONÁL, -Ă adj. De ocazie, pentru o ocazie. ♦ Întâmplător. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OCAZIONÁL, -Ă adj. care are loc cu o anumită ocazie. ◊ care se ivește întâmplător. ◊ (adv.) din întâmplare, accidental. (< fr. occasionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OCAZIONÁL adj. v. întâmplător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ocazionál adj. m. (sil. -zi-o-), pl. ocazionáli; f. sg. ocazionálă, pl. ocazionále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink