OCĂÍT s. n. (Rar) Măcăit. – V. ocăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OCĂÍT ~uri n. 1) v. A OCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de rațe. /v. a ocăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCĂÍT s. v. măcăit, măcăitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ocăít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A OCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. rar (despre rațe) A scoate sunete stridente, scurte și repetate, caracteristice speciei; a face „oac-oac”. /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCĂÍ vb. v. măcăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ocăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ócăie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink