OCÂRMUÍRE, ocârmuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a ocârmui și rezultatul ei; cârmuire, conducere, guvernare; administrare. ♦ P. ext. Organ de conducere, de administrație; guvern. – V. ocârmui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OCÂRMUÍRE s. v. administrare, administrație, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvernare, stăpânire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ocârmuíre s. f., g.-d. art. ocârmuírii; pl. ocârmuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV.] – Cf. sl. ocrŭmiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A OCÂRMUÍ ~iésc tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCÂRMUÍ vb. v. administra, cârmui, conduce, dirigui, domni, gospodări, guverna, stăpâni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ocîrmuí (-uésc, ocârmuít), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ocârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocârmuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink