OBVERSIÚNE, obversiuni, s. f. Operație logică prin care dintr-o judecată, prin schimbarea calității și înlocuirea predicatului cu contradictoriul său, obținem o nouă judecată echivalentă cu prima. [Pr.: -si-u-] – Din fr. obversion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihvar | Semnalează o greșeală | Permalink

OBVERSIÚNE s.f. (Log.) Operație logică cu ajutorul căreia o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând însă același. [< fr. obversion, cf. lat. obvertere – a întoarce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBVERSIÚNE s. f. (log.) operație logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând același. (< fr. obversion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obversiúne s. f. versiune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink