OBÚZ, obuze, s. n. Proiectil de artilerie. [Pl. și: (înv.) obuzuri] – Din fr. obus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

OBÚZ ~e n. înv. Proiectil de artilerie. /<fr. obus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBÚZ s.n. Proiectil de fontă sau de oțel de formă cilindrică, a cărui explozie poate fi reglată. [Pl. -ze, -zuri. / < fr. obus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBÚZ s. n. proiectil de artilerie. (< fr. obus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBÚZ s. (MIL.) (înv.) cumbara.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obúz, obúzuri, s.n. (înv.) armată, armie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

obúz (obúze), s. n. – Proiectil de artilerie. Fr. obus. – Der. obuzier, s. n. (gură de foc de artilerie), din fr. obusier.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

obúz (obúzuri), s. n. – 1. Campament, tabără. – 2. Forță militară, armată. Pol., rut. oboz (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obuznic, s. m. (înv., sergent major de garnizoană).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

obúz s. n., pl. obúze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink