OBTUZITÁTE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTUZITÁTE f. Caracter obtuz. /obtuz + suf. ~itate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTUZITÁTE s.f. Însușirea celui obtuz (2); obtuziune; lipsă de înțelegere, de pătrundere, îngustime de vederi; mărginire. [Cf. it. ottusità].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTUZITÁTE s. f. însușirea celui obtuz (2); lipsă de înțelegere, îngustime de vederi; mărginire; obtuzie (< obtuz + -itate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTUZITÁTE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obtuzitáte s. f., g.-d. art. obtuzității; pl. obtuzități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink