OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁRE s. v. obturație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obturáre s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A OBTURÁ ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /<fr. obturer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obturá vb., ind. prez. 1 sg. obturéz, 3 sg. și pl. obtureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink