OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁȚIE ~i f. 1) v. A OBTURA. 2) med. Astupare a unui orificiu. ~ dentară. /<fr. obturation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁȚIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități. ♦ ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBTURÁȚIE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturare. (~ unei conducte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obturáție s. f. (sil. -ți-e), art. obturáția (sil. -ți-a), g.-d. art. obturáției; pl. obturáții, art. obturáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink