OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSESÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de obsesie. /Din obsesie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSESÍV, -Ă adj. Referitor la obsesii, cu caracter de obsesie; obsesional. // adv. Obsedant. [Cf. fr. obsessif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSESÍV, -Ă adj. referitor la obsesie. ◊ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSESÍV adj. (rar) obsesional. (Idee ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obsesív adj. m., pl. obsesívi; f. sg. obsesívă, pl. obsesíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink