OBSERVÁRE, observări, s. f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. – V. observa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații; observație. 3. (Statist.) Prima fază a cercetării, constând în înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. [< observa].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a observa. ◊ observație (3). 2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații. 3. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. (< observa)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁRE s. 1. v. examinare. 2. v. relevare. 3. v. părere.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁRE s. v. critică, obiecție, observație, rezervă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
observáre s. f., g.-d. art. observării; pl. observări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁ, obsérv, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi. 4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A OBSERVÁ obsérv tranz. 1) A fixa cu văzul într-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zări. 2) A sesiza atrăgând atenția; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atenție, pentru a-și forma o părere. 4) A urmări pe ascuns; a pândi. 5) înv. (legi, obiceiuri etc.) A lua în considerație, acordând atenția cuvenită; a îndeplini întocmai; a respecta. ~ datinele strămoșești. /<fr. observer, lat. observare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁ vb. I. tr. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. A pândi, a iscodi. [P.i. obsérv, 3,6 -vă. / < cf. fr. observer, lat. observare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁ vb. tr. 1. a băga de seamă, a remarca. ◊ a atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. a cerceta, a examina atent. ◊ a supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. a pândi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁ vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaște. 8. v. semnala.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVÁ vb. v. respecta, ține.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
observá (obsérv, át), vb. – 1. A remarca. – 2. (Arg.) A avea bani. Fr. observer. – Der. (din fr.) observați(un)e, s. f.; observator, s. m.; neobservat, adj. (nevăzut).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
observá vb., ind. prez. 1 sg. obsérv, 3 sg. și pl. obsérvă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSERVAREA procedeu de bază al cercetării spațiului aerian, maritim și terestru, constând în supravegherea câmpului de luptă, pentru obținerea de informații despre inamic, teren sau trupe proprii cu ajutorul aparaturii sau cu ochiul liber. Observarea aeriană este executată cu mijloace aeriene: aeronave, mijloace de zbor fără pilot și sateliți cu aparatură automată de observare și transmitere, putând fi executată pe orice vreme (în infraroșu) și la orice distanță. Observarea spțiului aerian constă în supravegherea acestuia de către observatorii posturilor de comandă, în scopul descoperirii țintelor aeriene. Observarea navală constă în supravegherea spațiului maritim de către observatorii de la bordul avioanelor sau elicopterelor.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink