OBSERVÁBIL, -Ă, observabili, -e, adj. Care poate fi observat. – Din fr. observable, lat. observabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSERVÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi (ușor) observat; care se pretează la observație. /<fr. observable, lat. observabilis, ~e
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSERVÁBIL, -Ă adj. Care poate fi observat. [Cf. fr. observable, lat. observabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSERVÁBIL, -Ă adj. care poate fi observat. (< fr. observable, lat. observabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSERVÁBIL adj. perceptibil, sesizabil. (Un fenomen ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Observabil ≠ inobservabil, neobservabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

observábil adj. m., pl. observábili; f. sg. observábilă, pl. observábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink