OBSEDÁNT, -Ă, obsedanți, -te, adj. Care obsedează. – Din fr. obsédant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSEDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care obsedează. Imagine ~tă. Amintire ~tă. /<fr. obsédant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSEDÁNT, -Ă adj. Care obsedează. [Cf. fr. obsédant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSEDÁNT, -Ă adj. care obsedează, chinuitor. (< fr. obsédant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSEDÁNT adj. chinuitor, (livr.) torturant, (astăzi rar) torturător, (fig.) tiranic. (Un gând ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obsedánt adj. m., pl. obsedánți; f. sg. obsedántă, pl. obsedánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink