OBRICÁRIȚĂ, obricarițe, s. f. (Înv. și reg.) Porție, rație, tain. ◊ Expr. A tăia cuiva din obricariță = a învăța pe cineva minte; a-l struni. – Comp. sb. obrok.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRICÁRIȚĂ s. v. porție, rație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obricáriță, obricárițe, s.f. (reg.) rație de mâncare la vite și cai.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink