OBNUBILÁRE, obnubilări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parțială a cunoștinței, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – V. obnubila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de iacobpompilia | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) obnubila și rezultatul ei. ♦ (Med.) Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștiinței; obnubilație. [< obnubila].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁRE s. v. obnubilație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obnubiláre s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OBNUBILÁ pers. 3 se ~eáză intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-și pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁ vb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obnubilá vb., ind. prez. 3 sg. obnubileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink