OBLIGAȚIÚNE s. f. v. obligație.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLIGAȚIÚNE s.f. 1. V. obligație. 2. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura mijloace bănești. 3. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă sau premiată folosită de instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din disponibilitățile populației. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLIGAȚIÚNE s. f. elem. obligație (3).
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obligațiúne (hârtie de valoare) (o-bli-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. obligațiúnii; pl. obligațiúni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

euro-obligațiúne s.f. ◊ „Banca Comercială Română (BCR) va anunța oficial [...] lansarea pe piața internațională privată de capital a primei emisiuni de euro-obligațiuni, aparținând unei entități neguvernamentale române.” R.l. 10 IX 96 p. 1 //din euro- + obligațiune//
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink