OÁRE adv. interog. (De obicei întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziții) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă? – Lat. volet. Cf. alb. vallë.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OÁRE adv. (atribuie celor spuse valoare interogativă sau dubitativă): ~ așa să fie? Se poate ~? /<lat. volet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OÁRE adv. (interogativ) 1. poate?, (astăzi rar) au?, (înv. și pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ți-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, păi? (~ așa să fie?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OÁRE conj. v. fie, ori, sau.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oáre adv. – Servește pentru a întări interogația: atunci, așadar, deci. – Var. ori. Mr. ori. Lat. *volet, formă populară în loc de vult „vrea” (Tiktin, Scriban). Der. din oară „dată” (Candrea) e mai dificil semantic. – Var. ori, identică semantic în interogație, se preferă acum în alternanță ori... ori (sau... sau) și se pare să se nuanțeze diferit în compunere. Comp. doară (var. doar, fam. dor), adv. (atunci, deci, servește pentru a întări interogația; poate, întîmplător; măcar, cel puțin; posibil; numai; la urma urmei), în loc de de oare (după Cihac, I, 183; Candrea-Dens., 1270 și Candrea, din lat. de hora; după Philippide, Principii, 93, din lat. dolet; după Procopovici, Dacor., III, 629-42, în loc de a doua oară; după Scriban, din lat. *devolet; oarecine, pron. indef. (o persoană nedeterminată); oricine, pron. indef. (cineva); orișicine, pron. indef. (cineva); oarece, pron. indef. (un anumit lucru); ori(și)ce, pron. indef. (un lucru oarecare); oarecare (var. ori(și)care), adj. indef. (cineva); oarecînd, adv. (într-un timp nedeterminat, odată); ori(și)cînd, adv. (în orice moment, totdeauna); oarecît, adj. (o anumită cantitate); ori(și)cît, adj. (orice cantitate); oarecum, adv. (într-un anumit fel); ori(și)cum, adv. (de orice fel); oareunde, adv. (într-o anumită parte); ori(și)unde, adv. (în orice loc). Nuanțele indicate nu sînt perfect delimitate; oareși- este ceva mai rar decît oriși-. Pentru comp. cf. lat. -vult, sp. quiera, sl. ašte. Din rom. provine iud. sp. or „sau” (Wagner 75) și rut. vare (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 408).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oáre adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OÁRĂ², oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OÁRĂ³ s. f. v. oră.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

*oáre cáre adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

*oáre când adv. + adv. ( ~ vom afla?)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

*oáre cât adv. + adv. ( ~ costă?)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

*oáre ce adv. + pr. ( ~ vrea?)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

*oáre céva adv. + pr. ( ~ de aici l-ar interesa?)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

*oáre cíne adv. + pr. ( ~ știe?)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

*oáre cum adv. + adv. ( ~ îl cheamă?)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

*oáre únde adv. + adv. ( ~ o fi?)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

OÁRĂ s. v. orătanie, pasăre.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

arhitéct(ă)-decoratór(oáre) s.m.f. Arhitect care se ocupă cu decorarea clădirilor sau cu scenografia ◊ „Transmitem opinia arhitectei-decoratoare V.C.” Sc. 18 I 67 p. 2 (din arhitect(ă) + decorator(-toare))
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autotransportór, -oáre s.m.f. Persoană care lucrează pe o mașină de transportat materiale ◊ „Maria e fruntașă în muncă, autotransportoare.” Sc. 12 XII 61 p. 1 (din auto2- + transportor; cf. it. autotransportatore; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 236; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cascadór, -oáre s.m.f. (cinem.) ◊ „O profesie originală: aceea de înlocuitor al vedetelor ecranului în turnarea scenelor care cer un curaj și o îndemânare în afară din comun – profesie cunoscută în lumea filmului sub denumirea de cascador.” Mag. 21 I 67 p. 4. ◊ „În Franța, sindicatul lucrătorilor din cinematografie a recunoscut ca atare profesiunea de cascadoare. Asta de la emanciparea femeii se trage [...]” R.l. 20 IX 76 p. 2. ◊ „Cascadorul american S.B. a depășit [...] viteza sunetului la bordul unei mașini-rachetă cu trei roți devenind astfel primul om care a reușit o asemenea performanță la sol.” R.l. 19 XII 79 p. 6; v. și Săpt. 20 V 77 p. 2; v. și cascadoricesc, motorachetă (din fr. cascadeur; Th. Hristea în LR 3/72 p. 188; DMC 1964; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ciripitór, -oáre s.m.f. (fam., pop., peior.) Informator al Securității v. Ap. 8/95 p. 15 (din ciripi + -tor; cuvântul este mai vechi în limba română; DEX – alte sensuri)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coregízor, -oáre s.m.f. Regizor care participă la realizarea unui spectacol împreună cu un altul ◊ „[...] nașterea unui actor, autor și coregizor (profesorul M.T.) care, cu piesa sa «Copacul alb», a obținut premiul III la Festivalul teatrului de amatori.” Sc. 26 X 76 p. 4 (din co- + regizor; FC II 69; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

delatór, -oáre s.m.f. (peior.) Turnător ◊ „Torționarii și delatorii rescriu tacticos istoria.” Lupta 7 V 95 p. 3; v. și Ap. 8/95 p. 15; v. și turnător (cf. fr. délateur; DN, DEX, DN3 – alte sensuri; acest sens este mai vechi în limba română)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

destabilizatór, -oáre adj. (pol.; termen folosit după dec. 1989) Care destabilizează ◊ „Acest hibrid este preluat azi de d-nii C.V.T și compania [...] împinși de fosta securitate înainte, ca un vârf de lance în opera ei destabilizatoare.” R.lit. 30 VIII 90 p. 2. ◊ „Cine a sancționat grava acțiune destabilizatoare comisă de E. Valeriu prin întreruperea nejustificată a transmisiei în iunie ‘90?” R.l. 28 XI 91 p. 4; v. și 27 XI 91 p. 8, Cotid. V 91 p. 2 (din destabiliza + -tor; Irina Preda în LR 10/92 p. 546)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hepáto-protectór, -oáre adj. (med.) Care protejează ficatul ◊ „Un medicament hepato-protector a brevetat și farmacista S.A. din Târgu Mureș.” R.l. 8 VII 83 p. 5 //din hepato- + protector//
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

informatór, -oáre s.m.f. 1995 Persoană care oferea informații Securității v. turnător (din informa + -tor; DEX – alt sens)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

interprét(ă)-traducătór, -oáre s.m.f. Persoană aptă să desfășoare atât activități de interpretariat cât și de traducere ◊ „De asemenea, noile descrieri sunt folosite [...] în laboratoarele de limbă, mai ales în cel organizat de UNESCO și destinat traducerilor simultane și altor tipuri de lucrări desfășurate în secția de interpreți-traducători a facultăților de limbi străine din București.” Sc. 17 II 74 p. 4 (din interpret + traducător)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

interviatór, -oáre s.m.f. Persoană care ia interviuri ◊ „[...] interviatorul – el însuși un cunoscut scriitor, ziarist și traducător [...] nu a întâmpinat dificultăți în munca sa.” Luc. 14 IV 73 p. 1 (din intervia + -tor)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

însănătoșitór, -oáre adj. Care însănătoșește ◊ „Ursul învestește o veche practică medicinală populară cu atributele unui simbol: apăsarea însănătoșitoare a fiarei carpatine semnifică infuzia de vitalitate pe care o aduce contactul nemediat cu viața, cu realitatea.” Sc. 9 X 70 p. 4 (din însănătoși + -tor)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

întreprinzătór, -oáre s.m.f. Persoană care creează și se ocupă de o întreprindere, de o afacere etc. ◊ „Agenția Națională pentru Privatizare și Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii invită uniunile și asociațiile întreprinzătorilor particulari legal constituite să o contacteze de urgență la telefoanele [...]” R.l. 1 V 91 p. 6. ◊ „Un întreprinzător particular construiește o fabrică de bioxid de carbon.” R.l. 21 IX 93 p. 4; v. și 6 IX 90 p. 1, 22 IX 93 p. 4 (din (a) întreprinde; DEX, DN3 – numai adj., cu alt sens; Laura Vasiliu în LR 3/92 p. 166169)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

jertfitór, -oáre s.m.f. Om care se jertfește ◊ „[...] intenția mea de a proslăvi minunatul pământ al patriei dintotdeauna, pe jertfitorii întru demnitatea, libertatea și demnitatea neamului nostru.” I.B. 7 XII 85 p. 5 (din jertfă + -tor)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

microcooperatór, -oáre s.m.f. 1972 Elev cooperator v. microcooperativă (din mini- + cooperator)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prefațatór, -oáre adj. Cu caracter de prefață ◊ „În Argumentul prefațator, criticul Mircea Martin îl consideră pe autor «un poet deja matur».” R.lit. 24 IV 86 p. 9 (din prefață + -tor; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

profésor (-oáră)-artíst(ă) s.m.f. (înv.) Artist (plastic, de teatru etc.) care este și profesor ◊ „Cei mai tineri artiști, vegheați regizoral de unul din cei mai autentici și mai experimentați profesori-artiști, Moni Ghelerter [...] au compus minuțios universul gorkian, în linii simple și clare.” R.lit. 17 V 73 p. 20. ◊ „Profesoara-artistă. La casa de cultură a sindicatelor din Sibiu a avut loc un eveniment artistic deosebit, prilejuit de expoziția artistei O.A.S., profesoară în Satu Mare.” R.l. 10 I 78 p. 2 (din profesor + artist)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

profésor (-oáră)-comandánt s.m.f. (înv.) Profesor care, în timpul comunismului, conducea activitatea detașamentului de pionieri ◊ „Profesorul-comandant devine un participant efectiv și afectiv la munca elevilor și pionierilor, tovarășul lor mai mare, exemplul lor.” Cont. 23 XII 66 p. 8 (din profesor + comandant)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

profésor (-oáră)-diriginte (-ă) s.m.f. (înv.) Profesor care îndeplinește funcția de diriginte ◊ „Faptul că în prezent profesorul-diriginte este și conducătorul detașamentului de pionieri a dus la înlăturarea paralelismului în munca educativă.” Cont. 23 XII 66 p. 9. ◊ „Cunoscând din vreme preferințele tematice ale profesorilor-diriginți și ale elevilor, specialiștii muzeului pregătesc și pun la dispoziția acestora cele necesare desfășurării orelor de dirigenție.” R.l. 20 III 71 p. 2. ◊ „Aflu apoi această împrejurare de la un profesor-diriginte [...]” Sc. 4 IV 81 p. 2 (din profesor + diriginte)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

profésor (-oáră)-logopéd s.m.f. (înv.) Profesor care se ocupă cu problemele tulburărilor de vorbire ale copiilor ◊ „Profesoara-logoped D.V. a vizitat apoi școlile de 8 ani, a ascultat cum vorbesc copiii.” Sc. 1 III 64 p. 3 (din profesor + logoped)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

turnătór, -oáre s.m.f. (peior., fam., pop.) Denunțător, securist ◊ „C. Vadim Tudor nu era informator, ci turnător benevol la Securitate.” Ev.z. 13 IX 95 p. 1. ◊ „[Securiștii] erau desemnați prin turnător, delator, ciripitor sau prin... tăcere, însoțită de gestul cunoscut indicând epoleții.” Ap. 8/95 p. 15. ◊ „E turnător? am întrebat.” R.l. 21 IX 96 p. 1; v. și R.lit. 43/96 p. 2 (din turna; DEX – alte sensuri; acest sens este mai vechi în rom.)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

zelatór, -oáre s.m.f. (peior.) Persoană zeloasă ◊ „Toți zelatorii cultului lui Ceaușescu, strânși în ograda rău mirositoare a «României Mari», îi reproșează lui Deșliu proletcultismul întâilor sale volume.” R.lit. 28 I 92 p. 15. ◊ „Moartea se plictisește repede de zelatorii ei.” R.lit. 1218 V 93 p. 7 (din fr. zélateur; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink