OÁȘĂ, oașe, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit tăiatul copacilor, pășunatul, vânătoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovás „apărare, loc apărat”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Oașa, lacul ~ v. Sebeș (1).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink