OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OȘTÍRE ~i f. pop. Totalitate a forțelor armate ale unei țări; oaste; armată. /v. a se oști
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OȘTÍRE s. v. armată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OȘTÍRE s. v. conflict, război.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oștíre s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OȘTÍ mă ~ésc intranz. înv. A fi în stare de război (unul cu altul); a purta război (unul cu altul); a se război; a lupta. /Din oaste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OȘTÍ vb. v. bate, lupta, război.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. oșteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink