9 definiții pentru oștime

OȘTÍME s. f. (Înv. și pop.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime.

OȘTÍME s. f. (Înv.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime.

oștíme (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștímii

oștíme s. f., g.-d. art. oștímii

OȘTÍME s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.

OȘTÍME f. înv. (colectiv de la oaste) 1) v. OȘTIRE. 2) Mulțime de oști. 3) Totalitate a oștilor. /oaste + suf. ~ime

oștime f. oaste: privește cu îngânfare frumoasa lui oștime AL.

oștíme f. Vechĭ. Rar. Oaste.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

oștíme s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.

Intrare: oștime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oștime oștimea
plural
genitiv-dativ singular oștimi oștimii
plural
vocativ singular
plural