NUTUÍRE, nutuiri, s. f. Acțiunea de a nutui. [Pr.: -tu-i-]. – V. nutui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

nutuíre s. f., g.-d. art. nutuírii; pl. nutuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

A NUTUÍ ~iésc tranz. (piese) A înzestra cu nuturi. /nut + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nutuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutuiésc, imperf. 3 sg. nutuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nutuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink