NURÍȚĂ, nurițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

nuríță s. f., g.-d. art. nuríței; pl. nuríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink