NUBÍL, -Ă, nubili, -e, adj. (Livr.) Care a atins vârsta la care se poate căsători. ♦ P. ext. (Rar; despre unele părți ale corpului) Ajuns la deplină dezvoltare; format. – Din fr. nubile, lat. nubilis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
bogdanrsb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NUBÍL ~ă (~i, ~e) livr. 1) (despre persoane) Care se află la vârsta când se poate căsători. 2) rar (despre părți ale corpului) Care este sub aspect anatomic pe deplin format. /<fr. nuble, lat. nubilis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NUBÍL adj. (Liv.) Care este la vârsta când se poate căsători; (p. ext.) puber. [Cf. fr., it. nubile, lat. nubilis < nubere – a se căsători].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NUBÍL, -Ă adj. care este la vârsta când se poate căsători. (< fr. nubile, lat. nubilis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NUBÍL adj. v. puber.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nubíl adj. m., pl. nubíli; f. sg. nubílă, pl. nubíle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TEMPORA SI FUERINT NUBILA, SOLUS ERIS (lat.) dacă timpul se schimbă în rău, vei rămâne singur – Ovidiu, „Tristele”, I, 1, 40. V. și Donec eris felix, multos numerabis amicos.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink