NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÓRIU ~e (~i) Care este cunoscut de toți. Lucrare ~e. /<fr. notoire, lat. notorius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÓRIU, -IE adj. Cunoscut, știut de toți. [Pron. -riu. / cf. lat. notorius < notus – cunoscut].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÓRIU, -IE adj. cunoscut, știut de toți; remarcabil, renumit. (< fr. notoire, lat. notorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTÓRIU adj. 1. v. arhicunoscut. 2. v. consacrat. 3. v. evident.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Notoriu ≠ necunoscut, obscur
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

notóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. notórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. notórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink