NOTIFICÁRE, notificări, s. f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificație. ♦ Înștiințare oficială făcută de un stat altor state, printr-o notă diplomatică, cu privire la poziția sa într-o anumită problemă internațională. – V. notifica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei; înscris prin care se înștiințează cineva; înștiințare; notificație. [< notifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁRE s. f. acțiunea de a notifica. ◊ înscris prin care se înștiințează cineva; notificație. ◊ înștiințare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică. (< notifica)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁRE s. 1. notificație. (~ sentinței.) 2. v. indicație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁRE s. v. consemnare, înregistrare, înscriere, însemnare, notare, notație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

notificáre s. f., g.-d. art. notificării; pl. notificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁ, notífic, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință (în mod oficial); a înștiința (în scris); a trimite o notificare. ♦ A nota. – Din fr. notifier, lat. notificare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A NOTIFICÁ notífic tranz. 1) (acte juridice)A aduce la cunoștință (unei persoane interesate) pe cale oficială. 2) pop. A sublinia în mod special. /<fr. notifier, lat. notificare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁ vb. I. tr. A aduce la cunoștință (ceva) printr-o înștiințare, printr-o notă oficială; a trimite o notificare. ♦ A nota. [P.i. notífic, 3,6 -că. / < it., lat. notificare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁ vb. tr. a înștiința (printr-o notă oficială); a trimite o notificare. (< fr. notifier, lat. notificare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁ vb. (JUR.) (înv.) a semnifica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTIFICÁ vb. v. consemna, înregistra, înscrie, însemna, nota, scrie, trece.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

notificá vb., ind. prez. 1 sg. notífic, 3 sg. și pl. notífică; conj. prez. 3 sg. și pl. notífice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink