NOTARIÁT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTARIÁT ~e n. Organ de stat unde se întocmesc și se autentifică acte sau se legalizează copii. [Sil. -ri-at] /<fr. notariat, germ. Notariat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTARIÁT s.n. 1. Funcția de notar. 2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron. -ri-at. / < germ. Notariat, cf. fr. notariat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTARIÁT s. n. 1. funcția de notar. 2. instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. (< fr. notariat, germ. Notariat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

notariát s. n. (sil. -ri-at), pl. notariáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink