NOROCÉL, norocele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

norocél, norocéle, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită și crucea-voinicului.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

norocél s. n. (bot.) , pl. norocéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

norocel, norocei s. m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink