NORMALIÁN, -Ă s.m. și f. (Rar) Normalist. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. normalien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

normalián, -ă s.m.f. (înv.) (În Franța) Fost elev al Școlii Normale Superioare ◊ „Cu N.N. Condeescu, A. Dupront va rămâne în strânsă legătură: normalianul «étranger» român servea în țara sa drept călăuză normalianului francez!” R.lit. 46/95 p. 14 (din fr. normalien, -ienne; PR 1850; DN3 – alte sensuri)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink