NOMINALIZÁ, nominalizez, vb. I. Tranz. A indica, a denumi, a specifica ceva în mod concret, pe nume. – Nominal + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A NOMINALIZÁ ~éz tranz. A indica, a specifica în mod concret, pe nume. /nominal + suf. ~iza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NOMINALIZÁ vb. I. tr. A indica, a denumi, a specifica pe nume (un produs). [< nominal + -iza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NOMINALIZÁ vb. tr. a indica, a denumi, a specifica pe nume. (< fr. nominaliser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nominalizá vb., ind. prez. 1 sg. nominalizéz, 3 sg. și pl. nominalizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nominalizá vb. I A propune (pentru un premiu) ◊ „[...] primarul Timișoarei a fost nominalizat [...] pentru a primi premiul pe 1992 al Fundației regale [...] din Danemarca.” Tin.lib. 4 XII 92 p. 2. ◊ „Cei doi [au fost] nominalizați printre cei cinci la Premiul Europei.” Lit. 32/93 p. 12; v. și Ev.z. 31 V 93 p. 8 (din fr. nominaliser; DEX, DN3 – alte sensuri)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nominaliza, nominalizez v. t. (pub.) 1. a propune pe cineva pentru un premiu 2. a numi; a desemna
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink