NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, grup social) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viață nomadă. – Din fr. nomade.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOMÁD ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre comunități sau persoane) Care nu are un loc stabil de trai; care nu duce o viață sedentară. Triburi ~de. /<fr. nomade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOMÁD, -Ă adj. (adesea s.) Lipsit de o așezare stabilă, nestatornic, rătăcitor. [Cf. fr., it. nomade, lat., gr. nomas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOMÁD, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, populație) care nu are o așezare stabilă, permanentă; rătăcitor. II. adj. 1. caracteristic nomazilor. 2. (despre animale) care schimbă climatul în funcție de sezon. (< fr., it. nomade, lat. nomas, -dis, gr. nomados, care rătăcește)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NOMÁD adj. călător, (înv.) nomadic. (Trib ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nomad ≠ sedentar
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nomád adj. m., s. m., pl. nomázi; f. sg. nomádă, pl. nomáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink