NOÍME, noimi, s. f. A noua parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. [Pr.: no-i-] – Nouă + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOÍME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg, împărțit în nouă; a noua parte din ceva. [Sil. no-i-] /nouă + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

noíme s.f. (înv.) generație nouă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

noíme s. f., g.-d. art. noímii; pl. noími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÓIMĂ, noime, s. f. 1. Înțeles, sens, conținut (al unui cuvânt sau enunț); rost. ◊ Loc. adj. și adv. Cu noimă = logic, cu judecată; înțelept, cuminte. Fără (nici o) noimă = fără sens, fără judecată; prostesc, absurd. ◊ Expr. A nu avea (nici o) noimă = a fi fără sens, absurd. 2. (Pop.) Menire, țel, scop; motiv, cauză. 3. (Rar) Simbol, convenție. – Din ngr. nóima.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NÓIMĂ ~e f. 1) Înțeles adânc, ascuns; tâlc. ◊ Cu ~ a) cu înțeles; logic; b) în mod înțelept. Fără (nici o) ~ a) fără sens; b) prostește. A nu avea (nici o) ~ a fi lipsit de sens; a fi absurd. 2) Destinație a unui lucru în funcție de utilitatea acestuia; rost; sens. 3) înv. Imagine reprezentând ceva în mod convențional. /<ngr. nóima
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÓIMĂ s. 1. v. logică. 2. v. justificare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÓIMĂ s. v. accepție, cauză, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles, justificare, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificație, sens, temei, țel, țintă, valoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nóimă (nóime), s. f. – Sens, logică, bun-simț. – Mr. noimă, megl. noimă „semnal”. Ngr. νόημα (Cihac, II, 679; Gáldi 213), cf. alb. noimë. Sec. XVIII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nóimă s. f., g.-d. art. nóimei; pl. nóime
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink