NOBILITÁTE, nobilități, s. f. (Înv.) 1. Noblețe (1). 2. Noblețe (3). – Din lat. nobilitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOBILITÁTE s.f. (Liv.) Clasa nobililor; nobilime. [Cf. it. nobilitate, germ. Nobilität].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NOBILITÁTE s. v. aristocrație, nobilime, noblețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nobilitáte s. f., g.-d. art. nobilității; pl. nobilități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nobilitát, -ă, adj. (înv.) 1. îmbunătățit calitativ, perfecționat, înnobilat. 2. care a primit un titlu de nobil; înnobilat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink